El știe ce trebuie făcut. Și, orice s-ar întâmpla, să nu-l abandonezi pe bătrânul meu prieten. El a fost lângă mine în cele mai grele zile, la fel ca tine.”
⠀
Ultima propoziție era scrisă cu litere mai mari, de parcă bunicul își adunase ultimele puteri ca să o aștearnă pe hârtie.
⠀
„Te iubesc, fata mea. Mai mult decât am știut vreodată să-ți spun.”
⠀
Am strâns scrisoarea la piept și am izbucnit în plâns.
⠀
Barbu și-a ridicat capul, mi-a atins mâna cu botul și a scos un scâncet slab. L-am cuprins cu brațele și mi-am lipit obrazul de blana lui umedă.
⠀
— Bunicul nu ne-a uitat, băiete, am șoptit. Nu ne-a uitat.
⠀
În noaptea aceea aproape că nu am dormit. Am ținut motorul pornit doar câteva minute, cât să încălzesc mașina, apoi l-am oprit ca să economisesc combustibilul. Mi-am pus geaca peste Barbu și am rămas trează, privind luminile magazinului prin parbrizul
Comments