Bunicul a murit. La citirea testamentului, rudele și-au împărțit casa și banii lui

să verificăm împreună documentele.

⠀

Am închis telefonul și am pornit motorul.

⠀

Pe drum, mă gândeam la bunicul. Fusese un om simplu, cel puțin așa îl cunoscusem eu. Trăise toată viața în aceeași casă, purta aceleași pulovere vechi și își petrecea diminețile în grădină. Nu vorbea niciodată despre bani și se supăra dacă îi cumpăram ceva prea scump.

⠀

Cu toate acestea, avea economii considerabile, iar casa lui valora suficient cât să transforme rudele mele în niște străini lacomi.

⠀

La cabinet, un bărbat cu părul cărunt și ochelari subțiri m-a întâmpinat la intrare. Când l-a văzut pe Barbu, s-a aplecat și i-a mângâiat capul.

⠀

— Bună, bătrâne prieten, a murmurat.

⠀

M-am uitat surprinsă la el.

⠀

— Îl cunoașteți?

⠀

— De mulți ani. Bunicul dumneavoastră îl aducea uneori aici, când venea să semneze documente.

⠀

Ne-a condus într-un birou spațios. Mi-a oferit apă și a rugat o angajată să aducă un bol pentru câine. Barbu s-a întins