Când aveam 19 ani, eu și cel mai bun prieten al meu ne-am promis că, dacă la 60 de ani vom fi amândoi singuri, ne vom căuta

cu trei ani înainte.

— Nu vreau să murdăresc amintirea ei ca să transform ceea ce am făcut noi într-o poveste mai frumoasă decât a fost, spuse Mihai. Ea nu ți-a făcut nimic. Eu am făcut alegerea.

M-am așezat.

Pentru prima dată de când intrasem în salon, am văzut nu băiatul de nouăsprezece ani pe care îl păstrasem în minte, ci bărbatul de șaizeci de ani din fața mea.

Cu alegeri bune.

Cu alegeri rele.

Cu copii.

Cu o soție pe care o pierduse.

Cu regrete pe care le purtase patru decenii.

— Atunci de ce m-ai sunat acum?

Mihai privi spre cutie.

— Pentru că marțea trecută ai împlinit șaizeci.

Am început să plâng.

El zâmbi foarte slab.

— Și pentru că sunt singur.

Mi-am acoperit gura.

— Idiotule.

A râs.

Apoi a început să tușească.

M-am apropiat instinctiv și i-am prins mâna.

Era caldă.

Nu semăna deloc cu mâna băiatului pe care mi-l