stau lângă sora mea când familia noastră a întors spatele.
Am păstrat rochia ei ca să-mi amintesc de ceea ce am făcut.
Dacă ai curajul pe care eu nu l-am avut, poart-o la înmormântarea mea.
Lasă oamenii să privească.
Lasă-i să vorbească.
Măcar o dată, numele meu să fie asociat cu ceva mai important decât părerea lor.”
Am terminat de citit.
Nu mai eram furioasă pe Mihai.
Eram furioasă pe tata.
Și, în același timp, îmi era teribil de milă de el.
Mama plângea în tăcere.
— De ce nu mi-a spus? întrebă.
Domnul Petrescu răspunse:
— Rușine. Vinovăție. După un anumit număr de ani, oamenii nu mai ascund un secret doar pentru că se tem de reacția celorlalți. Îl ascund și pentru că trebuie să explice de ce l-au ascuns atât de mult.
Dar mai exista ceva.
În cutie se afla și un teanc de scrisori.
Ultima fusese trimisă cu numai
Comments