de mult!
Am încercat să zâmbesc.
— Poate intrăm în casă și discutăm?
— Imediat, domnule Dobre. Dar mai întâi vreau să stau câteva minute cu domnul Ilie.
Andreea a adus limonadă și câteva farfurii cu prăjituri.
Ne-am așezat cu toții în curte.
Victor a privit spre bătrân și a început să povestească.
— Acum aproape douăzeci și cinci de ani, eu nu eram director. Eram un tânăr fără bani, cu o soție și un copil mic, care încerca să supraviețuiască.
Am rămas atent.
— Aveam o dubiță veche și transportam marfă pentru câteva magazine. Într-o iarnă, în timp ce mă întorceam de la Alexandria, am avut un accident grav.
Socrul meu a oftat.
— Era o iarnă grea. Ninsese de două zile.
— Exact, a continuat Victor. Mașina mea a derapat și s-a răsturnat într-un șanț, pe un drum județean. Eram rănit, prins între scaun și volan, iar afară era un frig cumplit.
Directorul a






Comments