om mare, văd.
— Datorită dumneavoastră, domnule Ilie. În mare parte, datorită dumneavoastră.
Eu nu înțelegeam nimic.
— Vă cunoașteți? am întrebat.
Directorul s-a întors spre mine.
— Ne cunoaștem? Domnule Dobre, omul acesta mi-a salvat viața!
Andreea, care auzise vocile din curte, a ieșit din casă.
— Ce se întâmplă?
Victor a privit-o surprins.
— Dumneavoastră sunteți fiica domnului Ilie?
— Da. Andreea.
— Atunci trebuie să știți că tatăl dumneavoastră este unul dintre cei mai extraordinari oameni pe care i-am cunoscut.
Andreea a zâmbit emoționată.
— Pentru mine a fost întotdeauna așa.
Directorul s-a așezat lângă bătrân.
— Vă rog, domnule Ilie, spuneți-mi cum ați ajuns aici. V-am căutat de atâtea ori în ultimii ani!
— Păi, uite, am venit la fata mea și la ginere. Să-i mai văd și eu.
Victor s-a întors din nou spre mine.
— Ce coincidență extraordinară! Să vin pentru o întâlnire de afaceri și să-l găsesc aici pe omul căruia îi datorez atât
Comments