Când socrul meu a venit de la țară cu două sacoșe de legume și hainele ponosite

clătinat din cap.

— Ba era. Dar asta nu este tot.

M-am uitat spre el.

— După ce am ieșit din spital, am descoperit că dubița era distrusă. Nu aveam asigurare care să-mi acopere paguba și nici bani pentru altă mașină.

— Și ce ați făcut?

— Am încercat să mă împrumut. Dar nimeni nu voia să-mi dea bani. Eram un tânăr cu datorii și fără garanții.

Directorul a zâmbit trist.

— Într-o zi, domnul Ilie a venit la mine acasă.

— Tată? a întrebat Andreea surprinsă.

— Da. A venit cu un plic.

Victor a privit spre bătrân.

— Vă amintiți ce mi-ați spus atunci?

Ilie a dat din mână.

— Ei, au trecut mulți ani…

— Mi-ați spus: „Ia banii ăștia, băiete. Cumpără-ți altă mașină și pune-te pe picioare. Ai familie, ai copil. Nu poți să renunți acum.”

Am simțit un fior.

— Câți bani erau? am întrebat.

— Echivalentul a aproape 8.000 de lei în banii de atunci, a