răspuns Victor. Pentru mine era o sumă uriașă.
Andreea s-a uitat spre tatăl ei.
— Dar tu de unde aveai atâția bani?
Bătrânul a privit spre pământ.
— Vândusem niște animale și pusesem bani deoparte. Nu mai țin minte exact.
Victor a continuat:
— I-am promis că îi voi returna cât mai repede. Dar când am venit cu banii, după aproape doi ani, a refuzat să-i primească.
— Cum adică? am întrebat.
— Mi-a spus că nu mă ajutase ca să câștige ceva, ci pentru că văzuse un om la nevoie.
În curte s-a făcut liniște.
Eu priveam spre socrul meu.
Omul acela, pe care îl considerasem prea simplu ca să înțeleagă afacerile, ajutase cândva un necunoscut să-și reconstruiască viața.
Și nu ceruse nimic în schimb.
Victor s-a ridicat.
— Domnule Ilie, vreau să vă spun ceva. Din dubița cumpărată atunci am construit, pas cu pas, compania pe care o conduc astăzi.
— Mă bucur pentru tine,
Comments