Când socrul meu a venit de la țară cu două sacoșe de legume și hainele ponosite

În următoarele săptămâni, am început să-mi schimb comportamentul.

Nu peste noapte.

Nu doar pentru că Victor Marinescu îl respecta pe socrul meu.

Ci pentru că înțelesesem cât de superficial devenisem.

Am început să merg cu Andreea la țară.

La început mă simțeam stângaci.

Nu știam să folosesc uneltele din gospodărie și nici să fac prea multe lucruri prin grădină.

Ilie avea răbdare cu mine.

— Lasă, ginerică, că înveți. Nimeni nu s-a născut știindu-le pe toate.

Într-o sâmbătă, am petrecut aproape toată ziua reparând un gard.

La final, eram murdar de pământ și mă dureau toate oasele.

Dar mă simțeam mai bine decât după multe dintre întâlnirile mele de afaceri.

Am mâncat împreună la o masă din curte, cu roșii din grădină, brânză și pâine proaspătă.

Ilie a ridicat un pahar cu apă.

— Să fim sănătoși, copii. Că restul le facem noi.

Și, pentru prima dată, am înțeles cu adevărat ce

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy