să ai grijă de Andreea și să nu-ți fie rușine cu oamenii simpli.
Nu am mai putut spune nimic.
L-am îmbrățișat.
Pentru prima dată de când îl cunoșteam, l-am îmbrățișat cu adevărat.
Andreea a început să plângă.
În seara aceea, socrul meu a rămas la noi.
Am stat împreună la masă până târziu.
Mi-a povestit despre copilăria Andreei, despre anii grei de după moartea soției și despre cum reușise să-și țină fiica la școală.
Am aflat că uneori vânduse animale din gospodărie ca să-i plătească chiria la facultate.
Că lucrase cu ziua la vecini pentru a-i cumpăra un calculator.
Și că, atunci când Andreea se căsătorise cu mine, își golise aproape toate economiile ca să-i ofere un dar de nuntă.
Eu știusem doar că venise cu un costum vechi și un plic cu 15.000 de lei.
Nu mă întrebasem niciodată câte zile de muncă se ascundeau în spatele acelor bani.
Comments