unui nuc și curăța mere pentru noi.
— Acum cred că am pierdut prea mulți ani în care aș fi putut să învăț de la omul acesta.
Andreea m-a prins de mână.
— Mă bucur că ai înțeles.
Am strâns-o ușor.
Și în acel moment mi-am amintit ziua în care Victor Marinescu coborâse din Mercedes și alergase spre bătrânul pe care eu îl disprețuisem.
Venisem în curte convins că omul important era cel care purta costumul scump.
Dar adevăratul om important stătea pe o bancă, în haine vechi, cu palmele asprite de muncă.
În ziua aceea am învățat că un om nu valorează mai puțin pentru că are haine modeste, locuiește la țară sau muncește pământul.
Și că uneori cei pe care îi privim de sus sunt tocmai oamenii în fața cărora ar trebui să ne înclinăm cu respect.
Fiindcă adevărata bogăție nu stă în conturile bancare, ci în caracterul unui om
Comments