October 21, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Ce ți-a spus tatăl tău despre mine, Cătălin?
Ginerele meu a rămas câteva clipe cu privirea spre ușa apartamentului. Din hol se auzeau deja vocile copiilor, iar Andreea îi certa în glumă că își aruncaseră ghiozdanele pe jos.
— Mi-a spus ceva ce n-am uitat niciodată, Rodica. Dar cred că am înțeles numai jumătate.
S-a așezat din nou în fața mea.
— Cu două zile înainte de nuntă, tata m-a chemat la el. Mi-a spus: „Cătălin, femeia asta și-a crescut singură fata după ce i-a murit bărbatul. A muncit, a ținut-o la școală și n-a cerut nimănui nimic. Să nu uiți niciodată că, înainte să fie soția ta, Andreea a fost copilul ei.”
Am simțit cum mi se umezeau ochii.
Soțul meu murise când Andreea avea paisprezece ani. Într-adevăr, muncisem mult ca să nu-i lipsească nimic. Dar nu știusem că tatăl lui Cătălin observase toate acestea.
— Și mai ce ți-a spus?
— „Să-i vorbești cu respect. Să nu ridici niciodată tonul la ea și să nu te porți de parcă ai venit să-i iei fata. O mamă care și-a crescut copilul singură merită să fie prețuită.”
Cătălin a zâmbit încurcat.
— Eu am luat sfatul foarte în serios. Poate prea în serios. Am crezut că, dacă vă spun „doamna Rodica” și vă vorbesc cu dumneavoastră, vă arăt cât vă respect.
Mi-am șters repede o lacrimă.
— Măi, Cătălin, dar eu nu aveam nevoie să mă tratezi ca pe o directoare!
A început să râdă.
— Acum îmi dau seama.
— Eu voiam să mai glumești cu mine. Să-mi spui când nu-ți place ceva. Să mă întrebi dacă vreau o cafea, nu dacă doresc să mi se servească una!
Am râs amândoi. Apoi Cătălin a devenit serios.
— Și eu voiam să fim mai apropiați. Dar de fiecare dată
Comments