„Cătălin, eu sunt mama soției tale, nu o străină! De ce mă faci să mă simt musafiră de fiecare dată când vin aici?”, i-am spus ginerelui meu, după ce m-a ajutat să urc două sacoșe grele în apartament

când încercam, simțeam că vă retrageți. Credeam că nu mă considerați suficient de bun pentru Andreea.

Mi-am coborât privirea.

— La început, poate că așa a fost. Nu pentru că aveai ceva rău. Ci pentru că îmi era greu să accept că fata mea nu mai avea nevoie de mine ca înainte.

— Dar avea, Rodica. Și încă are.

În clipa aceea, Andreea a intrat în bucătărie.

— Mamă! Ce surpriză! Nu știam că vii!

M-a sărutat pe obraz, apoi s-a uitat spre soțul ei.

— Ce faceți voi aici? De ce aveți amândoi ochii roșii?

Cătălin a zâmbit.

— Am avut o discuție pe care trebuia s-o avem de vreo cinci ani.

Andreea a tras un scaun.

— Despre ce?

Am privit-o pe fiica mea și, pentru prima dată după multă vreme, n-am mai încercat să ascund ce simțeam.

— Despre faptul că eu mă simt uneori străină în casa voastră.

Andreea a încremenit.

— Mamă, cum