câteva luni după incident, eu și Tudor revopseam din nou garajul.
Pentru ultima dată, speram.
El ținea cutia.
Eu foloseam rola.
— Alb? întrebă.
— Alb.
— Ești sigură?
L-am privit.
— Dacă mai văd vopsea neagră pe ușa asta, divorțez de tine din principiu.
A râs.
Apoi deveni serios.
— Ar fi trebuit să-ți spun despre Marius de la început.
— Da.
— Mi-a fost rușine de familia mea.
Am continuat să vopsesc.
— Tudor, după atâția ani, eu eram familia ta.
Nu răspunse.
Nu era nevoie.
Camerele au rămas instalate.
Dar lecția adevărată nu fusese despre securitate.
Trei nopți la rând crezusem că cineva atacă locul în care trăiam.
În realitate, Cristina încerca într-un mod greșit și inacceptabil să forțeze la suprafață un secret pe care familia soțului meu îl îngropase timp de decenii.
Ea trebuia să răspundă pentru ceea ce făcuse.
Dar Tudor trebuia să răspundă pentru altceva:
pentru toate lucrurile pe care alesese să
Comments