Cineva îmi vopsea ușa garajului în negru în fiecare noapte

acolo a dus, în cele din urmă, la el.

Locuia singur.

Era bolnav.

Și habar nu avea că fiul lui murise.

Când Tudor i-a spus, Marius a rămas fără cuvinte.

— Radu m-a căutat?

— Da.

— De ce nu m-ai găsit mai devreme?

Întrebarea l-a distrus pe Tudor.

Pentru că nu avea un răspuns bun.

Doar frică.

Rușine.

Loialități vechi față de un tată care murise.

Și obiceiul unei familii de a rezolva problemele prefăcându-se că oamenii incomozi nu existau.

Cristina s-a întâlnit ulterior cu Marius.

Eu nu am fost acolo.

Nu era povestea mea.

Știu doar că întâlnirea nu a reparat treizeci de ani și nu i-a adus fiul înapoi.

Dar i-a oferit câteva răspunsuri.

Marius nu susținea că uitase de Radu.

Spunea că fugise de responsabilitate și apoi, cu fiecare an care trecea, rușinea făcea întoarcerea mai dificilă.

Nu era o scuză.

Cristina i-a spus exact asta.

Într-o seară, la

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy