CU TREI SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE DE NUNTĂ, M-AM ÎNTORS ACASĂ CU FLORI CA SĂ-MI SURPRIND LOGODNICA. Dar înainte să intru în bucătărie, am văzut-o vărsând intenționat vin pe podeaua pe care femeia care lucra la noi tocmai o curățase. Apoi i-a întins paharul gol și i-a spus: „Curăță din nou.”

să mă dea afară din casa mea?

Am dat din cap.

Bunica a izbucnit în râs.

— Măcar putea să mă întrebe dacă vreau să-i las ei camera mea.

Am râs și eu.

Era prima dată după multe zile.

Viața s-a liniștit treptat.

Ioana și-a continuat postliceala.

Bunica a rămas exact unde voia să fie.

Iar eu am început să mă întreb cum de nu observasem mai devreme anumite lucruri la Diana.

Răspunsul era simplu.

Cu mine fusese întotdeauna atentă.

Cu prietenii mei, fermecătoare.

Cu oamenii despre care credea că îi pot fi utili, impecabilă.

Adevăratul ei caracter apăruse în fața unei femei despre care era convinsă că nu conta.

La câteva luni după nunta care nu mai avusese loc, am intrat într-o dimineață în bucătărie.

Ioana era grăbită să plece la cursuri.

A întins mâna după geantă și a lovit din greșeală ceașca de cafea.

Cafeaua s-a vărsat pe podeaua