„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

plecat de la o petrecere. Mama ta m-a jignit din nou și i-am spus că vreau să ne despărțim.

La celălalt capăt s-a făcut liniște.

— Vorbești serios?

— Da.

— Tată, de cât timp aștept să te aud spunând asta…

Mi s-a pus un nod în gât.

— Denis, nu vreau să alegi între mine și mama ta.

— Nici nu trebuie. Sunteți amândoi părinții mei. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă prefac că nu am văzut cum te-a tratat.

Am închis telefonul cu ochii umezi.

La prânz, Larisa a apărut la atelier. A intrat fără să bată, cu geanta strânsă sub braț.

— Vasile, vii acasă chiar acum! Toată comuna vorbește despre noi!

Am lăsat rindeaua jos.

— Bună, Lari.

— Să nu-mi spui mie bună! M-ai făcut de râs în fața tuturor!

— Eu te-am rugat de multe ori să nu mă mai jignești. N-ai vrut să mă asculți.

— Am glumit! Doamne, ce sensibil