„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

restul vieții, Mihai. Dar știu că în seara asta nu mă mai întorc acolo.

Atelierul meu era la marginea comunei, pe terenul moștenit de la tata. Aveam o sobă mică, un banc de lucru și un pat îngust pe care mă odihneam când lucram până târziu.

Am aprins lumina și m-am așezat pe un scaun.

Pe bancul de lucru se afla o cutie din lemn de nuc, aproape terminată. O pregăteam pentru Denis. Sculptasem pe capac o ramură de stejar, iar înăuntru urma să-i pun un set de instrumente de desen tehnic.

Am trecut palma peste lemnul neted.

Și atunci am început să plâng.

Nu pentru că o înfruntasem pe Larisa. Ci pentru că îmi dădeam seama cât timp pierdusem încercând să câștig respectul unui om care nu voia să mi-l ofere.

Dimineața l-am sunat pe Denis.

— Tată, s-a întâmplat ceva? m-a întrebat imediat.

— Sunt bine, băiete. Dar aseară am