“Doar două ore, să fac o programare!” mi-a spus cumnata mea, Loredana, împingându-mi în brațe ghiozdanul băiatului ei de opt ani. Era vineri dimineață, iar eu trebuia să plec la serviciu.

programările se fac din timp!”

Mi-a răspuns cu trei fețe care râdeau.

De atunci, Rareș a continuat să vină la noi cu drag, dar niciodată fără să știm dinainte cât rămâne.

Iar eu am învățat că poți să-ți iubești familia, să-i ajuți pe cei dragi și, în același timp, să spui foarte clar când timpul tău nu este de împrumutat.

Cât despre Loredana, de câte ori spune că are o programare, toată familia o întreabă același lucru:

— La cabinet sau la șezlong?

Și, spre bucuria noastră, acum râde și ea.