October 21, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Adriane, pe mine nu voiai să mă deranjezi? Dar pe mama ta ai lăsat-o să aștepte două zile într-un spital, după o pneumonie?
La celălalt capăt al telefonului nu s-a mai auzit nimic.
Viorica a așteptat câteva secunde, apoi a continuat:
— Știi ce mi-a spus mama ta când am ajuns? Că îi este rușine că m-a pus pe drumuri. Femeia asta are optzeci și patru de ani și își cere iertare pentru că are nevoie de ajutor!
— Doamnă Viorica, eu chiar am fost obosit…
— Nu-ți contest oboseala, Adriane. Dar puteai să dai un telefon. Unul singur. Mă sunai pe mine, chemam un taxi, găseam o soluție. Nu trebuia să stea mama ta două zile așteptând să vă faceți timp.
Adrian a oftat.
— Aveți dreptate. O să rezolv cu cheia.
— Asta să faci. Și după aceea gândește-te bine la ce s-a întâmplat.
Viorica a închis și s-a întors spre Maria.
— Gata, tanti Maria. Mai avem puțin de așteptat după cheie și mergem acasă.
Bătrâna și-a ridicat privirea.
— S-a supărat Adrian?
— Nu știu dacă s-a supărat, dar sper că a înțeles ceva.
— Să nu-l cerți prea tare, Viorico. E băiat bun.
Vecina s-a așezat lângă ea.
— Știu că-l iubiți. Dar și băieții buni mai greșesc. Și trebuie să le spună cineva când greșesc.
După ce au recuperat cheia și personalul medical a confirmat că Maria putea pleca în siguranță, Viorica a ajutat-o să urce în mașină.
Drumul până acasă n-a durat mult. Bătrâna privea pe geam clădirile cunoscute, de parcă se întorcea după o absență de câțiva ani, nu de două săptămâni.
Când au intrat în apartament, Maria s-a oprit în hol.
— Doamne, ce bine miroase a casa mea!
Viorica a zâmbit.
— Haideți să vă așezați. Eu vă pregătesc ceva cald.
A
Comments