încerce să o justifice.
În acea seară l-am sunat.
A răspuns imediat.
— Margareta?
Vocea îi era răgușită.
— Am citit scrisoarea, Robert.
— Îmi pare rău. Nici nu știu cum să-ți spun cât de rău îmi pare.
— Vreau să te întreb ceva. Și am nevoie să-mi răspunzi sincer.
— Orice.
— Dacă testul ar fi confirmat infecția, m-ai fi crezut vreodată când îți spuneam că nu te-am înșelat?
A urmat o tăcere lungă.
— Nu știu, a recunoscut în cele din urmă.
Am închis ochii.
Era răspunsul de care mă temusem.
— Atunci avem o problemă mult mai mare decât un rezultat medical greșit.
— Știu.
— Nu pot să mă întorc acasă și să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat.
— Nu-ți cer asta.
— Vreau să mergem la consiliere de cuplu. Și vreau să discutăm despre felul în care ne tratăm atunci când ne este frică sau suntem furioși.
Robert a început să plângă încet.
— O să
Comments