două luni după incident, copiii noștri au venit la masă împreună cu familiile lor.
După prânz, Andreea m-a rugat să ieșim puțin în grădină.
— Mamă, vreau să-ți spun ceva.
— Te ascult.
— Când tata m-a sunat în seara aceea, m-am speriat foarte tare. Dar, în loc să mă gândesc la tine, am vrut să găsesc imediat un vinovat. Și te-am ales pe tine.
Am simțit cum mi se umezesc ochii.
— Știu, Andreea.
— Îmi pare rău că nu te-am ascultat. Tu ai fost mereu lângă mine când am avut nevoie de tine. Iar când tu ai avut nevoie să te creadă cineva, eu nu am făcut-o.
Am îmbrățișat-o.
— Te iubesc, draga mea. Dar sper să nu mai uiți niciodată ce ai învățat din asta.
— Nu voi uita.
Mai târziu, Mihai a venit și el să vorbească cu mine.
Nu era un om care să-și exprime ușor sentimentele, dar m-a privit direct în
Comments