ochi și mi-a spus:
— Mamă, am fost laș. Ar fi trebuit să-ți spun că nu putem trage concluzii fără să știm adevărul. Îmi pare rău.
L-am prins de mână.
— Mulțumesc că mi-ai spus asta.
În acea seară, după ce toată lumea a plecat, Robert și cu mine am rămas pe terasă.
Era răcoare, iar în grădină se auzeau greierii.
— Margareta, a spus el, pot să te întreb ceva?
— Sigur.
— Crezi că o să mă poți ierta vreodată cu adevărat?
M-am gândit câteva clipe.
— Cred că iertarea nu vine într-o singură zi, Robert. Și nu înseamnă să uit. Înseamnă să văd că ai înțeles ce ai făcut și că nu vei mai repeta acel comportament.
A încuviințat.
— Încerc în fiecare zi.
— Știu. Și observ.
Robert a întins mâna peste masă.
De data aceasta, am prins-o.
Nu pentru că totul era rezolvat.
Ci pentru că, pentru prima dată după mult timp, simțeam
Comments