o mai văzusem la tine. Mi-am dorit să o văd din nou.
⠀
Am început să plâng.
⠀
Nu plânsesem așa nici când copiii îmi spuseseră că sunt naivă, nici când mă culcasem singură după o zi grea. Era un plâns care venea dintr-un loc pe care îl crezusem închis pentru totdeauna.
⠀
Valentin nu s-a grăbit să mă îmbrățișeze. Mi-a întins doar o batistă curată și a așteptat.
⠀
— Îmi pare rău, am șoptit.
⠀
— Pentru ce?
⠀
— Pentru că am venit aici convinsă că ascunzi ceva îngrozitor.
⠀
— Ascundeam ceva, a răspuns el. Numai că nu ceea ce credeai.
⠀
***
⠀
Am râs printre lacrimi, apoi mi-am amintit de Alexandru. De avertismentele lui, de telefonul cu aplicația bancară și de felul în care mă făcuse să mă simt ca un copil neajutorat.
⠀
— Fiul meu crede că vrei să-mi iei banii.
⠀
Valentin a rămas tăcut câteva secunde.
⠀
— Mi-am dat seama.
⠀
— De unde?
⠀
— Din felul în care mă privește.
Comments