După înmormântarea mamei sale, Ana s-a dus la spital să-i ridice lucrurile personale

fel.

⠀

Ana nu îi răspunse imediat. Se uită la trandafiri, apoi la fratele ei.

⠀

— Nu putem schimba ce s-a întâmplat, Mihai. Dar putem decide ce facem de acum înainte.

⠀

El încuviință și o îmbrățișă. Pentru prima dată după multe luni, Ana simți că familia lor, deși schimbată pentru totdeauna, nu era complet pierdută.

⠀

⠀

La un an de la moartea mamei, Ana se întoarse singură în casa părintească. Era o după-amiază liniștită de toamnă, iar frunzele galbene acopereau aleea din curte. Intră în bucătărie și așeză pe masă o cană cu ceai, exact așa cum făcea mama în fiecare seară.

⠀

Pe perete, lângă fotografia lui Ion, pusese acum și o fotografie cu Alexandru. Nu pentru că unul ar fi fost mai important decât celălalt, ci pentru că amândoi făceau parte din povestea ei. Unul îi dăduse viață, iar celălalt o crescuse și o iubise fără condiții.

⠀

Ana deschise sertarul mesei și

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy