scoase bilețelul găsit în buzunarul halatului. Hârtia era deja puțin îngălbenită, iar marginile se îndoiseră de la atâtea ori în care o citise. Îl desfăcu și reciti cuvintele mamei.
⠀
„Fetița mea dragă, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că eu nu mai sunt…”
⠀
Lacrimile îi umplură ochii, dar de data aceasta nu mai simțea aceeași disperare. Înțelegea că mama ei fusese un om cu temeri, greșeli și secrete, nu doar femeia puternică pe care o cunoscuse toată viața. Poate că ar fi trebuit să-i spună adevărul mai devreme, dar Ana știa că o iubise din tot sufletul.
⠀
Se ridică și se apropie de fereastră. În grădină, trandafirii încă aveau câteva flori, deși frigul începea să se simtă. Își aminti cum mama îi spunea că unele flori rezistă chiar și atunci când vremea se schimbă.
⠀
Telefonul vibră pe masă. Era un mesaj de la Alexandru.
⠀
„Bună dimineața, Ana. M-am gândit la tine.
Comments