— Trei.
Zâmbetul lui Derek dispăru puțin.
Dar mâna îi rămase pe încheietura mea.
— Ce, mă ameninți?
— Doi.
Marissa făcu un pas înainte.
— Derek, dă-i drumul!
Ryan nu se mișcă.
Nu pentru că nu voia să mă apere.
Ci pentru că mă cunoștea suficient de bine încât să înțeleagă ce făceam.
Îi ofeream lui Derek șansa să se oprească.
— Unu.
Derek îmi eliberă mâna.
Am făcut imediat un pas în spate.
Atât.
Nu l-am lovit.
Nu l-am aruncat la pământ.
Nu i-am demonstrat nimic.
Derek clipi.
— Asta a fost?
— Da.
— Credeam că ești mare campioană.
— Am fost.
— Atunci hai.
Își deschise brațele.
— Arată-ne.
Am clătinat din cap.
— Nu.
Râse din nou, dar de data aceasta râsul suna diferit.
Forțat.
— De ce? Ți-e frică?
— Nu. Pentru că tu ești beat, furios și membru al familiei mele. Iar eu nu mai sunt într-o cușcă.
Marissa încă ținea telefonul.
Diane se ridicase de pe scaun.
— Evelyn? întrebă ea. Cine este Evelyn?
Am inspirat.
— Eu.
— Dar numele tău este Claire.
— Claire este al doilea meu prenume. După ce m-am retras, am început să-l folosesc profesional. Nu voiam ca fiecare om pe care îl întâlneam să mă caute pe internet și să-mi pună întrebări despre lupte.
Diane părea complet uluită.
— Ryan știa?
— Dinainte să ne căsătorim, spuse el.
Derek arătă spre telefonul surorii lui.
— Chestia aia poate fi falsă.
Marissa aproape că râse.
— Derek, sunt zeci de videoclipuri. Articole. Interviuri. Uite.
Îi întinse telefonul.
El nu-l luă.
Ryan se apropie de mine.
— Ești bine?
M-am uitat la încheietura mâinii.
Se vedeau deja niște urme roșiatice.
— Sunt bine.
Apoi Ryan se întoarse spre fratele lui.
— Plecăm.
Derek râse.
— Sigur. Fugi acasă cu bodyguardul tău.
Ryan se opri.
Pentru o clipă am crezut că se va întoarce.
L-am atins pe braț.
— Nu.
S-a uitat la mine.
— Nu merită.
Comments