Familia soțului meu nu știa că fusesem cândva campioană la MMA

ritmul ei.

Derek, după ce o perioadă i-a învinovățit pe toți ceilalți, a început în cele din urmă să accepte că „am fost nervos” nu era o explicație suficientă pentru comportamentul lui.

Ce avea să facă mai departe cu această realizare depindea de el.

Eu nu mai aveam nimic de demonstrat.

Într-o duminică, Diane a venit la noi.

Avea în mână o fotografie imprimată.

Era poza mea din perioada în care câștigasem centura.

— Am găsit-o pe internet, spuse.

Am râs.

— Sper că nu ai citit comentariile. Internetul nu era mai inteligent nici acum zece ani.

Nu zâmbi.

— De ce nu ne-ai spus?

— Despre MMA?

— Da.

Am ridicat din umeri.

— Pentru că este ceva ce am făcut. Nu tot ceea ce sunt.

Diane se uită la fotografie.

— Când Derek te-a prins de mână… puteai să-l rănești?

M-am gândit puțin.

— Probabil.

— Și de ce nu ai făcut-o?

— Pentru că puteam să plec.