vreau să mulțumesc unor oameni care au refuzat să tacă.
Am chemat-o pe Gabriela în față. Apoi pe Lucía, care acceptase invitația. În cele din urmă, am rostit numele Teresei.
Femeia s-a ridicat încet de pe scaun.
Purta uniforma nouă a programului de pregătire și părea la fel de emoționată ca în ziua în care venise prima dată în biroul meu.
— Teresa Morales a făcut un lucru pe care mulți dintre noi, aflați în funcții importante, nu am avut curajul să-l facem, am spus. A văzut un om în pericol și a decis că viața lui valorează mai mult decât propria liniște.
Oamenii au început să aplaude.
Teresa a izbucnit în plâns.
M-am apropiat și i-am întins mâna.
— Îți mulțumesc că mi-ai salvat viața.
Mi-a strâns mâna cu putere.
— Mă bucur că am reușit, domnule Eduardo.
Am privit-o câteva clipe.
— Și te rog să nu-mi mai spui „domnule Eduardo” când
Comments