un pas înainte.
— Luca!
De data aceasta m-am pus între ei.
— Nu.
Am luat telefonul.
Pe ecran era o fotografie veche.
Doi bărbați tineri stăteau în fața unei motociclete.
Unul era Mihai.
Cu douăzeci și ceva de ani mai tânăr, dar fără îndoială el.
Celălalt bărbat semăna izbitor cu Luca.
Aceiași ochi.
Aceeași formă a feței.
Sub fotografie era un mesaj:
„Mihai știe ce s-a întâmplat în noaptea accidentului. Dacă vreodată îl întâlnești, întreabă-l de ce m-a lăsat să port singur vina.”
Am ridicat privirea.
— Cine este omul de lângă tine?
Mihai nu răspunse.
Luca o făcu.
— Tatăl meu.
Andreea se așeză încet pe un scaun.
— Tata îl cunoștea pe tatăl tău?
— Se pare că foarte bine.
— „Se pare”?
Luca trase aer în piept.
— Tata a murit acum opt luni. După moartea lui am găsit un telefon vechi și o cutie cu acte. Era fotografia asta și mai multe mesaje
Comments