salvate.
M-am întors spre Mihai.
— Despre ce accident vorbește?
Soțul meu își frecă fruntea.
— S-a întâmplat acum douăzeci și unu de ani.
— Ce s-a întâmplat?
Mihai se așeză.
Pentru prima dată, nu mai părea furios.
Părea speriat.
— Eu și tatăl lui Luca, Sorin, eram prieteni. Lucram împreună.
— Și?
— Într-o noapte am plecat de la o petrecere cu motocicleta lui.
Luca îl privea fără să clipească.
Mihai continuă:
— Am avut un accident.
— Cine conducea? întrebă Luca.
Tăcere.
Atunci am înțeles.
— Mihai…
El închise ochii.
— Eu.
Luca își strânse pumnii.
— Tata mi-a spus toată viața că el a condus.
— Pentru că asta am declarat atunci.
— De ce?
Mihai se uită spre mine.
— Băusem.
Camera deveni atât de liniștită, încât auzeam ceasul din hol.
— Sorin băuse mai puțin. Eu aveam deja probleme la serviciu și… m-am panicat.
— Și tatăl meu a acceptat să spună că el conducea? întrebă Luca.
— Da.
— De ce?
Mihai
Comments