Fiica mea și ginerele meu m-au abandonat la mormântul soției mele, la peste 300 de kilometri de casă

de încăpățânat.

⠀

La ora zece fix, ușa s-a deschis.

⠀

Daniel a intrat zâmbind, cu un dosar elegant sub braț. Purta un costum scump și avea expresia unui om convins că urmează să primească vestea vieții lui.

⠀

— Bună dimineața, domnilor! a spus vesel.

⠀

Apoi m-a văzut.

⠀

S-a oprit atât de brusc, încât aproape a scăpat dosarul.

⠀

— Harold?

⠀

Am încuviințat.

⠀

— Bună dimineața, Daniel.

⠀

A privit spre Richard, apoi spre directorul general.

⠀

— Ce… ce faceți aici?

⠀

Mi-am împreunat mâinile pe masă.

⠀

— Sunt președintele consiliului de administrație, Daniel. Este un loc destul de potrivit pentru mine, nu crezi?

⠀

Fața i s-a albit.

⠀

— Credeam că v-ați retras.

⠀

— Din activitatea zilnică. Nu din proprietatea companiei.

⠀

Daniel a încercat să zâmbească.

⠀

— Desigur. Nu știam că veți participa la ședință.

⠀

— Nici eu nu știam că mă vei lăsa într-un cimitir, la peste trei sute de kilometri de casă. Se pare că amândoi am avut parte de surprize săptămâna