Vineri dimineață m-am trezit la ora șase.
⠀
Mi-am făcut cafeaua, am citit ziarul și am ales un costum bleumarin pe care Elena mi-l cumpărase cu mulți ani în urmă.
⠀
În buzunarul interior al sacoului am pus scrisoarea ei.
⠀
La ora nouă și jumătate, am intrat în sediul companiei.
⠀
Recepționera m-a recunoscut imediat.
⠀
— Domnule Bennett! Ce surpriză plăcută!
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Bună dimineața, Maria. Cum îți merge?
⠀
— Foarte bine, mulțumesc. Nu v-am mai văzut de mult.
⠀
— M-am gândit că este timpul să fac o vizită.
⠀
Am urcat la ultimul etaj.
⠀
În sala de ședințe mă așteptau directorul general, membrii consiliului și Richard. Câțiva dintre ei s-au ridicat când am intrat.
⠀
— Harold! Bine ai revenit!
⠀
Le-am strâns mâinile și m-am așezat în fotoliul de la capătul mesei.
⠀
Fotoliul președintelui.
⠀
Același în care stătusem ani întregi, în timp ce Elena îmi ocupa locul din dreapta și îmi șoptea uneori să nu mai fiu atât
Comments