În săptămânile următoare, Teodor a început să mă sune mai des.
La început, conversațiile erau stângace.
Mă întreba cum merge tratamentul.
Eu îl întrebam despre copii.
Uneori vorbeam doar câteva minute.
Alteori ajungeam să discutăm despre lucruri pe care nu le mai pomeniserăm de ani întregi.
Într-o seară, mi-a spus:
— Mamă, am început să verificăm toate cheltuielile.
Am zâmbit trist.
— Și?
— Nu mi-am dat seama cât plăteai tu.
Am rămas tăcută.
— Când am pus totul pe hârtie, a continuat, am văzut că ne bazam pe tine pentru lucruri pe care ar fi trebuit să le organizăm singuri.
Mi-am simțit ochii umezi.
— Nu regret că v-am ajutat, Teodor.
— Știu.
— Dar regret că am ajuns să mă simt obligată.
A oftat.
— Cred că ne-am obișnuit prea mult.
Nu era o scuză completă.
Dar era un început.
⠀
***
⠀
Claudia nu s-a schimbat la fel de repede.
Când am vorbit prima dată după plecarea mea,
Comments