te simți așa.
— Nici eu nu am știut să-ți spun.
Teodor a oftat.
— Dar ai fi putut să ne avertizezi înainte să oprești plățile.
Am simțit din nou vinovăția.
De data aceasta, nu m-am lăsat condusă de ea.
— Da, pentru unele plăți ar fi fost mai bine să discutăm din timp. Dar trebuie să înțelegi că, după ce mi-ai spus să plec și să nu mă mai întorc, am simțit că nu mai pot continua ca înainte.
A tăcut.
— Eram nervos.
— Știu. Dar cuvintele tale au avut consecințe.
L-am auzit mișcându-se.
— Claudia spune că ai exagerat.
— Poate că fiecare vede altfel seara aceea. Dar eu am fost acolo, Teodor. Și am văzut cum plângea Hugo.
Nu a răspuns.
— Copiii nu ar fi trebuit să asiste la asta, am continuat.
Vocea i s-a frânt puțin.
— Știu.
A fost prima dată când l-am auzit recunoscând ceva fără să adauge imediat o justificare.
⠀
***
⠀
Comments