mi-a spus că se simțise abandonată.
Mi-a reproșat că oprisem plățile și că nu mai eram disponibilă pentru copii.
Am ascultat-o.
Apoi i-am spus că înțeleg dificultățile practice pe care le provocase schimbarea.
Dar că nu voi reveni la programul de dinainte.
— Atunci ce fel de bunică vrei să fii? m-a întrebat.
Am rămas puțin pe gânduri.
— Una care își iubește nepoții și care are grijă și de propria sănătate.
Claudia a oftat.
— Sună frumos, dar noi avem responsabilități reale.
— Și eu am, i-am răspuns. Față de mine însămi.
Nu i-a plăcut răspunsul.
Dar nu m-am răzgândit.
⠀
***
⠀
La trei luni după ce mă mutasem la Nora, am început să mă simt mai bine.
Durerile nu dispăruseră.
Osteoporoza nu se vindecase peste noapte.
Dar respectam programul de tratament, mergeam la recuperare și îmi organizam zilele astfel încât să nu mă suprasolicit.
Începusem să fac plimbări scurte.
Să citesc.
Să stau pe
Comments