Fiul meu mi-a arătat ușa și mi-a spus: „Ori îi ceri scuze soției mele chiar acum, ori pleci din casa noastră

terasă cu Nora și să ascultăm păsările.

Într-o dimineață, mi-am dat seama că dormisem până la opt.

Am rămas întinsă câteva minute, surprinsă.

Nu mă trezise nicio alarmă.

Nu mă sunase nimeni să mă întrebe unde sunt.

Nu mă aștepta o listă de treburi.

Am zâmbit.

Pentru alții, poate părea un lucru neînsemnat.

Pentru mine, era o schimbare uriașă.

⠀

***

⠀

Într-o duminică, Teodor mi-a spus că vrea să vină cu copiii să mă viziteze.

Am simțit o bucurie atât de mare, încât aproape am scăpat telefonul.

— Și Claudia?

A ezitat.

— Nu știu dacă va veni.

Am inspirat adânc.

— Este binevenită dacă dorește să discutăm respectuos.

Teodor a rămas tăcut câteva secunde.

— Mamă, cred că ar trebui să vorbim și despre seara aceea.

Am închis ochii.

— Da. Ar trebui.

Au venit sâmbătă dimineață.

Când mașina a oprit în fața casei, Hugo a coborât primul.

A alergat spre mine și m-a îmbrățișat.

— Bunico!

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy