lui Sebastian.
În bucătărie, cana lui preferată.
Pe hol, cuierul pe care încă îi păstram o jachetă.
Trecuseră șase ani de la moartea lui, dar o parte din mine continua să trăiască în ziua în care îl pierdusem.
Poate de aceea mă agățasem atât de mult de familia lui Teodor.
Când eram ocupată cu nepoții, nu mai aveam timp să simt cât de singură eram.
Dar singurătatea nu dispăruse.
Doar învățasem să o acopăr cu treburi.
⠀
***
⠀
Cu câteva zile înainte, fusesem la bancă.
Domnul Petrescu, consilierul care mă ajutase și după moartea lui Sebastian, mă privise surprins când îi spusesem că vreau să revizuiesc toate plățile recurente.
Am venit cu un dosar gros.
În el erau extrase bancare, contracte și facturi.
— Aș vrea să știu exact ce plătesc în fiecare lună, i-am spus.
Am început cu abonamentele telefonice ale familiei lui Teodor.
Apoi cu transferurile pentru cursurile de dans ale
Comments