Sofiei.
Apoi cu diverse plăți pe care le făceam regulat.
Am cerut să oprim plățile pe care le controlam și să clarificăm contractele pentru care era necesară o notificare.
Când am ajuns la creditul mașinii lui Teodor, domnul Petrescu s-a oprit.
— Aici sunteți garant, doamnă Camelia. Nu puteți ieși pur și simplu din obligație printr-o cerere.
Am încuviințat.
— Știu. Vreau doar să înțeleg exact ce risc am dacă fiul meu nu mai plătește.
Mi-a explicat obligațiile și opțiunile posibile.
Nu toate îmi conveneau.
Dar măcar începeam să văd limpede situația.
Ani întregi acceptasem să semnez și să plătesc lucruri pentru că aveam încredere în fiul meu.
Acum înțelegeam că iubirea nu înlocuiește responsabilitatea.
Când am terminat, domnul Petrescu m-a întrebat:
— Sunteți sigură că doriți să faceți toate aceste schimbări?
Am privit lista.
— Da.
— Familia dumneavoastră știe?
M-am gândit la Teodor, arătându-mi ușa.
— Va afla.
⠀
***
⠀
În ziua plecării, am pus ultima
Comments