valiză în portbagaj.
Nu aveam multe bagaje.
Câteva haine, o cutie cu fotografii, medicamentele și câteva cărți pe care îmi promisesem de ani întregi că le voi citi.
Înainte să ies, am trecut prin sufragerie.
M-am oprit lângă fotoliul lui Sebastian și am atins brațul uzat.
— Sper că fac bine, am șoptit.
Mi-am amintit cum îmi spunea mereu că trebuie să am grijă și de mine.
Pe vremea aceea râdeam.
Îi răspundeam că o asistentă medicală știe foarte bine să se îngrijească.
Adevărul era că știusem să am grijă de sute de pacienți.
Dar nu învățasem niciodată să mă pun pe mine pe listă.
Am încuiat ușa și am pornit.
După aproximativ o oră, telefonul a sunat.
Era Teodor.
Am tras pe dreapta înainte să răspund.
— Mamă, ce se întâmplă?
Vocea lui era iritată.
— Bună, Teodor.
— Claudia spune că ai oprit plățile și că refuzi să mai stai cu copiii.
—
Comments