Este adevărat.
— De ce?
Am privit mașinile care treceau pe șosea.
— Pentru că am nevoie de odihnă și pentru că trebuie să-mi folosesc banii pentru propria sănătate.
— Puteai măcar să ne avertizezi!
Am simțit cum mă înroșesc.
— Teodor, ultima dată când am fost la voi mi-ai spus să plec și să nu mă mai întorc.
A tăcut.
— Eram nervos.
— Știu.
— Claudia s-a simțit jignită.
— Înțeleg că s-a simțit așa. Dar și eu am fost rănită.
A oftat.
— Mamă, nu putem să ne certăm acum. Avem o mulțime de cheltuieli.
M-am uitat la mâinile mele.
Degetele îmi erau umflate.
Mă dureau după orele petrecute la volan.
— Tocmai despre asta vreau să vorbim, Teodor. Nu mai pot suporta cheltuielile voastre.
— Dar ai făcut-o mereu!
— Și tocmai asta este problema.
A urmat o pauză.
— Unde ești?
— În drum spre Nora.
— Pentru cât timp?
— Nu știu încă.
— Cum adică nu știi?
Am inspirat adânc.
—
Comments