Fiul meu mi-a luat cardul de pensie și mi-a spus: „De azi, primești bani numai dacă meriți!” Am 73 de ani, sunt văduv și am muncit o viață întreagă ca să-mi țin familia pe picioare. Acum, în propria mea casă, trebuia să-i cer băiatului meu bani pentru medicamente.

Atunci de ce i-ați ascuns? am întrebat.

Niciunul nu mi-a răspuns.

Mi-am întins mâna spre Adrian.

— Cardul. Acum.

De data aceasta, n-am mai ridicat vocea. Poate tocmai de aceea fiul meu a înțeles că nu avea rost să continue. A scos cardul din buzunar și mi l-a pus în palmă.

— O să vezi că n-am făcut nimic atât de grav, a murmurat.

— Mâine merg la bancă. După aceea discutăm.

Am ieșit și am închis ușa în urma mea. În noaptea aceea am dormit puțin. Mă gândeam la Elena, soția mea, care ținea socoteala fiecărui leu și îmi spunea mereu să punem ceva deoparte pentru bătrânețe. Nu-mi imaginam că va veni ziua în care băiatul nostru va folosi tocmai acei bani fără să mă întrebe.

Dimineața, am mers la bancă. Am cerut un extras pentru ultimele luni și am explicat că fiul meu avusese cardul și că voiam să-mi securizez contul.