October 22, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Am rămas nemișcat lângă fereastră, ascultând vocile care veneau din camera fiului meu. Nu voiam să trag cu urechea, dar când mi-am auzit numele, am încremenit.
— Ți-am spus să nu mai scoți bani de pe cardul lui până nu rezolvăm cu ratele! șoptea Corina. Dacă verifică la bancă, ce-i spunem?
— Nu verifică nimic, a răspuns Adrian. Nici măcar nu știe câți bani mai are. Îi dau eu câte puțin și gata.
M-am sprijinit de pervaz. Pentru o clipă, am crezut că nu auzisem bine. Ratele lor? Din pensia mea?
— Și dacă își cere cardul înapoi? a insistat Corina.
— Îi spun că nu se mai descurcă singur. Doar n-o să ne dea afară din casa asta!
Am simțit o apăsare în piept. Nu pentru că pierdusem niște bani, ci pentru că propriul meu copil vorbea despre mine ca despre un bătrân pe care îl putea păcăli fără consecințe.
Am intrat în camera lor fără să mai bat.
— Câți bani ai luat, Adrian?
Fiul meu s-a ridicat brusc de pe pat. Corina și-a lăsat telefonul pe noptieră.
— Tată, ce cauți aici? Nu se intră așa peste oameni!
— În casa mea, în care v-am primit când nu mai puteați plăti chiria, tocmai am aflat că îmi folosiți pensia pentru ratele voastre. Te întreb încă o dată: câți bani ai luat?
Adrian s-a uitat spre Corina, apoi a încercat să râdă.
— Exagerezi. Am plătit niște cheltuieli. Și tu locuiești aici, nu?
— Eu locuiesc aici de peste patruzeci de ani. Casa este a mea și a fost plătită din munca mea și a mamei tale. Voi ați venit pentru câteva luni. Nu mi-ați spus niciodată că trebuie să vă plătesc ratele.
— Am avut o perioadă dificilă, a intervenit Corina. Nu am cheltuit banii pe distracții.
—
Comments