Fiul meu mi-a luat cardul de pensie și mi-a spus: „De azi, primești bani numai dacă meriți!” Am 73 de ani, sunt văduv și am muncit o viață întreagă ca să-mi țin familia pe picioare. Acum, în propria mea casă, trebuia să-i cer băiatului meu bani pentru medicamente.

mai mic, la câteva cartiere distanță. Nu i-am dat afară și nici nu i-am rugat să rămână. Am considerat că era timpul ca fiecare să-și conducă propria gospodărie.

În ziua mutării, Adrian mi-a lăsat pe masa din bucătărie cheia pe care i-o dădusem când venise să locuiască la mine.

— Tata, pot să mai vin duminica pe la tine?

Am luat cheia și am pus-o în sertar.

— Poți să vii oricând mă anunți și avem timp să stăm împreună. Ești fiul meu, nu un străin. Dar vreau să vii ca să mă vezi, nu ca să verifici ce fac cu banii mei.

A zâmbit stânjenit și a dat din cap.

În seara aceea, am rămas singur în casă. Am pus apă la fiert pentru un ceai și m-am așezat la masa la care Elena obișnuia să citească ziarul. Casa era din nou liniștită, dar liniștea nu mă mai speria.

Pe masă