Fiul meu mi-a luat cardul de pensie și mi-a spus: „De azi, primești bani numai dacă meriți!” Am 73 de ani, sunt văduv și am muncit o viață întreagă ca să-mi țin familia pe picioare. Acum, în propria mea casă, trebuia să-i cer băiatului meu bani pentru medicamente.

clipe tăcut, apoi a spus:

— Îmi pare rău că ți-am luat cardul. Mai ales pentru ce ți-am spus atunci, că primești bani numai dacă meriți. N-aveam dreptul.

L-am privit îndelung. Îmi aminteam de băiatul care mă aștepta la poartă când mă întorceam din turele de noapte. Îmi aminteam și de bărbatul care mă lăsase fără bani pentru medicamente. Amândoi erau fiul meu, dar numai el putea hotărî ce fel de om avea să fie de acum înainte.

— Îți accept scuzele, Adrian. Dar încrederea nu se întoarce doar pentru că ai spus că-ți pare rău. O să trebuiască să-mi arăți că ai înțeles.

Nu l-am îmbrățișat atunci. Am rămas amândoi pe canapea, fără să mai vorbim. Pentru prima dată după mult timp, tăcerea nu mi s-a părut apăsătoare.

În lunile următoare, Adrian și Corina au continuat să restituie banii conform înțelegerii. Când situația lor financiară s-a stabilizat, au închiriat un apartament