“Fratele meu și nevastă-sa se mută la noi de azi!” mi-a spus soțul, zâmbind, în timp ce doi muncitori coborau o canapea uriașă din camionul oprit în curtea mea. Am rămas lângă poartă, cu sacoșa de cumpărături în mână

plătească depozitarea mobilei, dar nici nu le-am promis că îi voi primi înapoi în casa mea.

După două săptămâni, Tiberiu s-a întors să discutăm. Nu mai avea atitudinea sigură din ziua mutării.

— Am greșit, Lavinia. Am vrut să-mi ajut fratele și am crezut că pot rezolva totul fără să te implic.

— Nu ai vrut doar să-l ajuți. Ai vrut să hotărăști și pentru mine. Dacă ai fi venit să discutăm, poate găseam o soluție. Dar nu pot să trăiesc lângă un om care consideră că acordul meu este doar o formalitate.

— Ce vrei să fac?

— Vreau să înțelegi că această casă nu este un loc în care poți invita pe oricine, iar eu trebuie să accept. Și vreau să nu mai semnezi promisiuni în numele meu.

Am stabilit că vom merge împreună la consiliere de cuplu înainte să luăm o hotărâre definitivă despre căsnicie. Nu i-am promis că totul va