I-am donat un rinichi soțului meu după 22 de ani de căsnicie. Trei zile mai târziu, l-am auzit vorbind la telefon cu amanta: «Când ies din spital, casa va fi a ta. Elena face tot ce-i spun. Mi-a dat un rinichi, crezi că n-o să semneze și niște acte?» Am rămas nemișcată în pat.

după verificarea sumelor.

Divorțul s-a încheiat fără scandal public.

Nu a fost ușor. Au existat dimineți în care mă trezeam și întindeam mâna spre locul unde dormise Victor. Alteori mă întrebam cum putusem să trăiesc atât de mult lângă un om care mă cunoștea atât de puțin.

Dar, încet, am început să-mi regăsesc liniștea.

După câteva luni, când medicii mi-au confirmat că recuperarea evolua bine, am petrecut un weekend la o casă mică de lângă Sinaia, împreună cu Mihaela.

Într-o dimineață stăteam pe terasă, cu o pătură subțire peste genunchi și o carte deschisă în poală.

Mihaela mi-a adus cafeaua.

— Elena, pot să te întreb ceva?

— Sigur.

— Dacă ai fi știut atunci ce avea să facă Victor, i-ai mai fi donat rinichiul?

Am privit spre munții luminați de soare.

Nu era o întrebare ușoară.

— Nu știu ce aș fi hotărât dacă aș fi cunoscut adevărul înainte de operație. Aș fi