observasem în fotografie
Am luat telefonul și i-am arătat imaginea trimisă de Bianca.
— Uită-te la noptieră.
Andrei a privit.
— Ce este?
— Ceasul tatălui meu.
Fața i s-a schimbat.
— Elena, pot explica…
— Mi-ai spus că l-ai pierdut în aeroport.
— L-am lăsat din greșeală la Bianca.
Am simțit o durere ascuțită în piept.
Ceasul acela era una dintre puținele amintiri rămase de la tata.
I-l dăruisem lui Andrei într-o zi importantă pentru noi.
Îi spusesem atunci că vreau să poarte ceva care îi aparținuse omului ce mă crescuse.
Andrei promisese să aibă grijă de el.
— Și dosarul albastru?
Nu a răspuns.
— De ce erau actele casei mele în dormitorul amantei tale?
Andrei a privit spre ușă.
— Pentru că Bianca lucra cu mine la pregătirea documentelor.
Am încremenit.
— Poftim?
— Ea se ocupa de partea administrativă a unor contracte.
— Și știa că folosești casa mea?
— Știa că avem nevoie de o garanție.
Am simțit
Comments