Exact.
Copilul continuă să plângă câteva secunde.
Apoi se liniști.
Miron rămase nemișcat.
— De ce s-a oprit?
Asistenta zâmbi.
— Poate pentru că cineva o ține în brațe.
Miron coborî privirea.
Pentru prima dată, nu vedea „una dintre fete”.
Vedea un copil.
După aproape două săptămâni, Natalia putu merge să-i vadă.
Se opri în pragul secției.
Miron stătea într-un fotoliu.
Băiatul dormea pe pieptul lui.
Într-un pătuț alăturat se aflau cele două fete.
Pe o măsuță erau trei carnețele.
Natalia arătă spre ele.
— Ce sunt?
Miron păru jenat.
— Încerc să aleg nume.
Ea îl privi surprinsă.
— Pentru toți trei?
Miron ridică ochii.
— Pentru cine altcineva?
Natalia nu răspunse.
Dar contractul dintre ei rămânea.
Iar într-o dimineață, avocatul lui Miron veni la Natalia cu documentele privind plata promisă.
— Suma va fi transferată conform înțelegerii, după îndeplinirea condițiilor legale.
Natalia privi paginile.
Apoi întrebă:
— Iar eu dispar?
Avocatul nu răspunse imediat.
— Contractul conține
Comments