întins un șervețel și am rămas lângă ea până când s-a liniștit.
În săptămânile următoare, am continuat să vorbim. Au fost verificate documentele de adopție și legăturile de familie, iar informațiile au confirmat că Ana fusese fiica biologică a Margaretei.
Cristina era, așadar, nepoata ei.
Iar fetița găsită lângă cimitir era strănepoata soției mele.
Nu aveam o legătură biologică cu ele, dar după aproape cincizeci de ani petrecuți alături de Margareta, simțeam că această descoperire mă apropia de o parte din viața ei pe care nu avusesem ocazia să o cunosc.
În timp, situația Cristinei a început să se stabilizeze. A primit sprijin medical și psihologic, iar autoritățile au evaluat condițiile în care putea avea grijă de copil. Nu a fost un proces simplu și nici rapid, dar ea a colaborat cu specialiștii și a făcut pași concreți pentru a-și reconstrui viața.
Eu am rămas aproape, fără să încerc să
Comments